Conținut de silice (SiO2): Granitul are un conținut ridicat de silice, de obicei variind de la 65% la 75%. Acest conținut ridicat de silice se datorează în mare măsură abundenței cuarțului, un constituent major al granitului.
Alumină (Al2O3): Alumina, de obicei sub formă de oxid de aluminiu, constituie aproximativ 10-15% din compoziția granitului. Este obținut în principal din mineralele de feldspat din granit.
Metale alcaline: granitul conține cantități semnificative de metale alcaline, în special potasiu (K2O) și sodiu (Na2O), care variază în general între 3-8%. Aceste elemente sunt derivate din minerale feldspatice alcaline, cum ar fi ortoclaza și microclinul.
Oxid de calciu (CaO): deși mai puțin abundent decât siliciul și alumina, oxidul de calciu este încă o componentă notabilă a granitului, de obicei în jur de 1-2%. Provine în principal din feldspatul plagioclaz.
Componente minore: Granitul poate conține urme de alți oxizi, cum ar fi oxid de fier (FeO, Fe2O3), oxid de magneziu (MgO), dioxid de titan (TiO2), pentoxid de fosfor (P2O5) și oxid de mangan (MnO). Acestea contribuie la variațiile minore ale culorii și proprietăților fizice ale diferitelor tipuri de granit.
Rezistență la acizi: Datorită conținutului său ridicat de silice și lipsei de minerale ușor carbogazoase, granitul este destul de rezistent la intemperii de către acizi. Acest lucru îl face un material durabil în medii expuse la ploi acide sau la poluanți acizi.
Elemente radioactive: granitul conține adesea urme de elemente radioactive precum uraniu, toriu și potasiu-40. Concentrația acestor elemente poate varia, dar ele sunt de obicei scăzute și nu sunt dăunătoare în majoritatea aplicațiilor.